Născut în comuna Bârsănești, județul Bacău, marele campion olimpic Vasile Pușcașu a ajuns la vârsta de 70 de ani, rămânând una dintre cele mai importante figuri din istoria sportului românesc. Considerat o legendă a luptelor libere, Pușcașu este și astăzi ultimul campion olimpic al României în această disciplină, performanță obținută în 1988.
Povestea lui Vasile Pușcașu a început în 1971, în Bârsănești, o comună de lângă Onești, când, la doar 15 ani, a participat la Cupa României la trântă. A fost momentul care i-a deschis drumul către o carieră excepțională.
Din Bârsănești la aurul olimpic de la Seul
Vasile Pușcașu s-a născut pe 2 mai 1956, în comuna Bârsănești. A început luptele la CSM Onești, sub îndrumarea antrenorului Cornel Cristuț, iar ulterior și-a desăvârșit cariera la CSA Steaua București, unde a evoluat în perioada 1976–1988 și în 1990. Între 20 și 33 de ani, nu a fost învins niciodată în competițiile interne, reușind o performanță rară: 13 ani consecutivi campion național la categoria 100 kg.
Cariera olimpică a sportivului băcăuan include trei participări: Jocurile Olimpice de la Moscova 1980 (locul VI), Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984 (medalie de bronz) și Jocurile Olimpice de la Seul 1988, unde a atins apogeul carierei. Atunci, sportivul băcăuan a cucerit aurul olimpic la categoria 100 kg, în lupte libere – performanță unică până în prezent pentru România în această disciplină.
Aurul de la Seul a venit după 17 ani de muncă, fiind încununarea unei cariere impresionante. Este, până în prezent, singurul titlu olimpic din istoria României la lupte libere.
Finala de aur
Finala olimpică din 1988 a rămas una memorabilă. Vasile Pușcașu l-a înfruntat pe redutabilul Leri Khabelov, dublu campion mondial și favorit clar, care îl învinsese anterior în două finale importante.
Pușcașu a intrat însă pe saltea cu un plan bine pus la punct. „M-a subapreciat și știam că singura mea șansă era ca trei minute să-l obosesc. Și trei minute nu l-am lăsat să respire nicio secundă. Așa cum spunem noi, «a murit fizic», iar în repriza a treia nu mai putea să stea nici în picioare. I-am făcut o trecere la spate, 1-0 și nu mai avea ce să facă”, își amintea campionul.
Citește mai mult la: Monitorul de Trotuș
Adaugă comentariu